Au ieşit aproape
hasselback, da’ nu-i bai cǎ nu-s perfecţi, au fost la gust minunaţi. Cartofii
nu-s deloc mâncarea mea predilectǎ, aşa cǎ atunci când mǎ apuc de ei, am
pretenţia sǎ iasǎ bunuţi. Şi au ieşit. Şi pentru cǎ-s aproape rǎcitǎ (şi tocmai
mi s-a pǎrut cǎ am vǎzut o veveriţǎ în copacul de vizavi; era un corb amǎrât),
vǎ las cu reţeta cǎ trupul meu febril strigǎ: „Paaaat! Paaaat! (pat, pat, pat)”.
Am curǎţat şi
spǎlat 5 cartofi medii, i-am şters
cu un prosop de bucǎtǎrie şi i-am crestat pe fiecare astfel încât partea de jos
sǎ rǎmânǎ intactǎ. Dupǎ ce-am terminat, am umplut fiecare crestǎturǎ cu unt. Mai ieşea untul, nu e nicio grijǎ,
sǎ rǎmânǎ pe cartof şi e perfect.
I-am pus într-o
tavǎ de yenna, am turnat puţin ulei deasupra
lor şi sare, iar pe doi cartofi am
presǎrat chimen, pe alţi doi- rozmarin, iar pe ultimul- seminţe de ceapǎ neagrǎ, care îmi vor
solicita şi mai mult atenţia pentru un naan viitor.
I-am dat la
cuptor, la 200 de grade, timp de orǎ şi i-am mâncat calzi cu un sos din 200 de grame iaurt grecesc, ameţit bine
cu un cǎţel de usturoi tǎiat mǎrunt, o jumǎtate de legǎturǎ de mǎrar şi
puţinǎ sare.
Bon app’!
Etichete: aperitive